Domeniul presimţirilor | Gellu Naum

Domeniul presimţirilor

Există vaduri uitate nişte locuri în noi şi un drum care duce prin apă

cineva mă strigă ar vrea să mă atragă într-acolo

să dea cu o plantă în mine şi ce vină am eu pe lumea asta cu porţi de aramă

apoi se face linişte cântă privighetorile

e foarte frig şi în noi sunt nişte castele

nişte câmpuri cu flori albastre şi galbene

şi le străbatem pe caii noştri de plastic

 

înţelegeţi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea

şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o aşteptându-ne

zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi

să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă

măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa ne rupe cravata

vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti destulă materie

ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii

să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni

noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de funingine

nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă noi) gonim pe autostradă

acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni se face şi frică

 

câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan

şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii

 

dar eu am în vedere perioada fericită când locuiam în mama

stăteam acolo mă gândeam ce mi-o fi trebuind

afară ploua ea dormea goală cu mine în burtă

se întorcea pe-o parte şi pe alta îmi descânta în somn

cunoştea legea aceea aspră vroia să mă apere

 

deasupra patului se legăna sora mea luna

*

‘Poetry heals the wounds inflicted by reason’ 

Join me in Relaxation | Gangela